ÎNCERC'ARE, încercări, s.f. 1. Acţiunea de a încerca si rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduinţă, silinţă. 3. (La jocul de rugbi) Asezare a mingii cu mâna în terenul de ţintă al echipei adverse; punctele obţinute în urma acestei acţiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau stiinţific). 5. Necaz, suferinţă. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experienţă practică; cunoastere. - V. încerca.
Sursă : DEX'98 (16499)  - valeriu

ÎNCERC'ARE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativă. 5. v. eseu. 6. efort, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpănă.
Sursă : Sinonime (189011)  - siveco

încerc'are s.f., g.-d. art. încercării; pl. încercări
Sursă : DOR (255250)  - siveco

ÎNCERC//'ARE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA. ◊ A pune la ~ a verifica starea fizică si/sau morală a cuiva. 2) Acţiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanţia reusitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau stiinţifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca
Sursă : NODEX (339865)  - siveco